Ceva foarte curios s-a intamplat. Dupa cum m-am mai laudat pe aici prin forum mi-am luat PC nou. Bunicel. Iar trecerea a fost destul de steep (de la GF2 la GF8800) deci pot sa spun ca mi-a deschis o noua lume, atat in programare cat si in gaming. Cu programarea e totul ok, cu gamingul nu prea.

Am luat un numar de jocuri relativ recente sau recente. In primele zile eram "WOOW" all the way. Grafica era extraordinara. Desi vazusem jocurile in sshoturi si in videouri, pe real a fost o experienta extrem de misto. Si zilele au trecut, si m-am obisnuit cu grafica. Mai repede decat credeam. Si astfel de la "WOOW" am ajuns la "wow" si mai apoi la "misto". Demo-ul de Bioshock a fost primul rulat. Cand l-am vazut, nu mai stiam de mine. Un timp a trecut si am luat jocul full. Ce sa vezi. Nu mai era la fel. Grafica mi se parea frumoasa, doar atat. Ba am inceput sa vad lipsa detaliilor din texturi, lucru care ma cam enerva.

Hai sa zicem ca asta nu ar fi grav, ca doar am ochiul format sa vad buguri si d'aia poate grafica nu e la fel de pretty pentru mine ca pentru un gamer normal. Dar DE CE nu mai am acea placere sa joc jocul? DE CE ma plictisesc? E de la mine sau e de la joc. Pot spune cu mana pe inima ca Half Life 2 (desi l-am mai jucat si inainte) e singurul joc care l-am jucat pe sistemul nou si CHIAR a meritat (desi l-as clasa sub primul HL, care mi-a oferit niste senzatii unice, sa zic asa). Bioshock, nimic. Doom 3, nimic. Quake 4, nimic. FEAR, nimic. Oblivion, nimic. Si alte cateva, astea sunt cele mai "faimoase". Unde s-a dus feelingul si povestea (sau lipsa acesteia)? Ce s-a intamplat cu mine?

VREAU FEELINGUL INAPOI !!!

well, eu mai mult de 15-30 min nu prea mai stau intr-un joc contemporan.
cel mai feeling full a fost pentru mine MDK1...

A, deci 'boala' asta o au si altii. Credeam ca numai eu patesc asa.

Producatorii nu se straduiesc destul de mult. Trantesc o grafica nextgen sa-ti sara in ochi cand vezi screanshoatele si gata, avand in vedere ca ei gandesc in cifre. Din cate vad pe forumuri majoritatea gamerilor is ABSOLUT DISPERATI de framerate/efecte grafice si trateaza jocurile mai degraba ca pe un benchmark. (OMFG nu are HDR, OMG grafica e oribila nu joc asa ceva) Si cum piata cere grafica nextgen cat mai mult asta si ofera producatorii investind mai mult in asta. Parerea mea: simple as that, nu se investeste destul timp si bani. Sau prea mult in grafica si putin la restul.

Aaaa, nu mai zic ca pe langa lipsa feelingului si a povestii jocurile sunt extrem de scurte. Mai sunt exceptii dar majoritatea te sperii ce scurte sunt.

Nu m-au deranjat nici jocurile scurte, atata timp cat "it packs a punch". Mai bine joc 6-8 ore de joc bun decat 40+ ore de joc mediocru (care poate a inceput bine ). Bine, poate ca si team-liderii din ziua de azi, oripilati de ce produc echipa lor, taie masiv din continut sa mai salveze ce se mai poate .

Cine va pune sa jucati FPS-uri ?

mai deci stiu cum e ...
apart 2-3 jocuri cu adevarat bune/an (asta daca suntem ingaduitori)
eu astept cu nerabdare un joc apoi in 30 min-5 ore m-am plictisit de el...
joc 2-3 jocuri mai mult si asta pentru ca imi place foarte mult genul (RPG si football manager), nu pentru ca ar aduce ceva nou...

Toate jocurile se inspira din altele , baga in grafica sunet si atat. sa nu mai vorbin de continuari, de exemplu FIFA nu baga mai nimic de la un joc la altul, desi ar putea baga foarte multe, dar daca se vinde si asa d c sa se chinuie nu?

am senzatia asta de vreo 4-5 ani (ca nu mai apar jocuri calumea) si rar mai iese un joc deosebil... parerea mea este ca trecem printr-o criza (cum e si la filme) in care totul trebuie sa fie comecial si sa se vanda nu sa fie ceva deosebit... si atata timp cat oamenii o sa puna botu si o sa cumpere nu cred ca o sa se schimbe ceva...

asta se intampla la toate jocurile nu numai la FPSuri... la FPSuri iese mai mult in evidenta intradevar

Sunt si cateva jocuri mai noi care se ridica la un nivel mai ridicat... comparate cu marile nume recente... NWN2, Overlord (I love this game )... and that's quite all I can think of

FPS = first person shooter, ce inovatii sa mai faci la "da-i cu racheta la gioale" ?

De aia cum introduci elemente de rpg sau stretegie nu mai sunt FPS-uri, cum e Hellgate London de exemplu, nu o sa-l considere nimeni FPS.
FPS-uri au ramas prin definitie alea cu poveste cel mult mediocra in care gameru de rand tot ce vrea sa faca e sa impuste tot ce prinde.

O alta explicatie mai plauzibila ar fi ca au crescut si asteptarile o data cu varsta, cand jucam la 13 ani q1 single player mi se parea cel mai tare joc ever.

Explicatia numarul 3 e ca din cauza consolelor (unde totul trebuie facut cat mai simplu - scazand complexitatea controlului in-game scade invariabil si feeling-ul ce il poate da un joc) producatorii au coborat standardele de complexitate undeva sub pamant.
Ma enerveaza cum QuakeWars :Enemy Territory e ptr majoritatea jucatorilor "mult prea complex", adevarul fiind ca e foarte greu de digerat la inceput si learning curve-ul e foarte steep, dar de cand un joc complex e "nashpa" ? Acolo cu cat inveti mai bine tu si coechipierii sa jucati cu atat creste placerea jocului. Asta dovedeste ca au scazut standardele, nimeni nu vrea jocuri complexe dar cand joaca FPS-uri fade se plang ca sunt varza.

Eu inca joc Q1 si imi place . A, si bine ca mi-ai amintit, un joc foarte bun (poate mai bun ca Counter Strike) e RtCW:ET. La fel, ca tot vorbim de FPSuri, Medal of Honor (AA, pe celelalte nu le-am jucat). De ce jocurile astea inca le mai poate juca oricine fara sa se plictiseasca (si chiar sunt al dracu de simple!) iar "chestii" ca Doom 3 nu?

si eu joc q1, dar multiplayer.
Ziceam de single player, care e shoot/find key/shoot

doom3 a fost jalnic la multiplayer, nici q4 nu e prea grozav...

Quake II (in special partea de multiplayer) si Starcraft au fost jocurile care m-au pasionat pt un timp. Half Life e alt joc care a reinviat pasiunea pt scurt timp. Cam dupa marile jocuri (Quake II, Starcraft, etc) games programming a devenit cam graphics programming din pacate. Exista si exceptii (mai ales in sectorul indie/low budget ) dar cam asta e imaginea de ansamblu.

In ultimii 10 ani hardwareul pt grafica o avut o evolutie spectaculoasa si industria jocurilor a profitat din plin din asta. Dar their money cow is about to die. Intrebarea este ce o sa se puna in loc cand nu o sa mai poti avea grafica 10x mai buna decat jocurile anterioare.

Eu sint de acord cu Pintea, da' cred ca trebuie facuta o distinctie intre feeling si gameplay.

HL2 are un feeling extraordinar, dar eu il consider slab ca gameplay. E misto cu oprimarea in City 17, cu rezistenta, cu Dr. Breen care citeste scrisori de la cetateni. Ca gameplay in schimb e Doom 1: inamici tembeli care alearga spre tine sa-i omori. Eu il vad mult sub HL1, iar maretele physical puzzles ma impresioneaza fix 0, fiind doar niste scripturi pe care le-am mai vazut in N jocuri inainte (dupa cum am mai spus si pe alt thread).

Pe de alta parte, F.E.A.R. n-are mare feeling, dar are super gameplay. Pentru mine e cel mai bun FPS single player facut vreodata. Din pacate are 3 inamici in tot jocul si devine repetitiv, dar in bataile propriu-zise uiti de asta. Eu l-am jucat pe ultimul nivel de dificultate ca sa am acelasi damage si HP ca inamicii. Pe nivelele inferioare nu mi se mai pare la fel de misto, pentru ca poti sa sari intre soldati ca Rambo sa-i faci varza; degeaba au ei super AI daca tu ai de 3 ori mai mult HP decit ei si-i omori dintr-o bucata (plus ca ai si bullet time).

Eu cred ca e normal sa gasesti mai putin feeling in jocuri pe masura ce avansezi in virsta si in numarul de jocuri jucate. Nu-s mai proaste jocurile de azi decit alea de ieri, da' e foarte greu sa faci ceva convingator pentru un public versat si trecut de 20 de ani (si a fost intotdeauna). Cind ai 12 ani si te joci primul FPS te impresioneaza cind iese monstrul de dupa cutie si face Bau, da' asta nu tine de prea multe ori. La fel, la 14 ani e impresionant sa vina Capitanu' Picard sa-ti spuna despre nenorocirile ce se petrec in Cyrodil si sa vina NPC-urile la tine sa te intrebe daca esti Hero of Kvatch, da' mie acum mi se pare penibil.

Ar fi loc de evolutie, da' trebuie luat in considerare si ca gaming-ul nu e mainstream de asa de mult timp, deci nu prea a fost cerere pentru jocuri mai credibile ca feeling pina de curind. Poate vor aparea la un moment dat, dar piata pentru penibilitati gen Oblivion va exista tot timpul, deoarece adolescenti (si furries si alte fiinte minunate) vor exista tot timpul.

La gameplay e mai greu cu evolutia, ca nu cred ca sint sute de genuri de jocuri care asteapta sa fie descoperite. Aici e mai mult o chestie de rafinament. Se pot imbunatati unele aspecte din formulele "consacrate", cum a facut FEAR cu design-ul AI-ului, si atunci rezultatele sint spectaculoase, da' nu cred ca poti fi surprins in continuu. Nu-i vorba ca te joci FPS-uri, care-s limitate din start ca optiuni, ca si RPG-urile sint toate la fel dupa ce ai jucat 5.

Pina la urma, te duci la jocuri ca la film. Nu mergi la Bourne Ultimatum ca sa afli despre zbuciumul interior al poetului. Te duci ca sa vezi cum unu' ii bate pe altii, da' e fun. Te duci la Die Hard 4 si vezi ca au incercat acelasi lucru, dar nu e fun. Se fac si jocuri fun, daca esti dispus sa-ti pui creierul in standby pentru o ora-doua. Uite Gears of War; nu-i un joc nemaivazut, dar te bucuri de el 6 ore cit dureaza. Asta-i "formula" jocurilor pe console, si nu-i neaparat un lucru rau. E accesibil, e fun, e ok. Eu ma joc sa ma distrez, nu sa ajung la noi revelatii relativ la conditia umana.

La film poate te duci si la chestii mai "de arta' sau "cu mesaj" si intr-adevar nu prea exista corespondenti pe malul cu jocurile, dar asta pentru ca e foarte greu de facut si foarte incert din punct de vedere economic. Nu poti sa acuzi firmele de jocuri ca vor sa-si scoata pirleala.

De acord cu tine, insa nu au implementat motorul fizic neaparat pentru jocul propriu-zis (pentru ca HL2 este la fel de liniar ca orice alt midless shooter) ci pentru pleiada de moduri care au iesit (desi inca nu am vazut un mod care sa profite deplin de motorul fizic). Nu ma intelegeti gresit, nu am zis ca HL2 e un mindless shooter.
Cat de partea de gameplay, tre' sa recunosti ca au implementat vehiculele in single player extrem de bine.



What? Nu se diferentiaza cu absolut nimic de orice alt shooter. AI destept, recunosc, dar nu debordeaza. In afara de invaluire (e vorba de 10 inamici la 1 eu - ce dracu' sa faca altceva?) nu am vazut nimic smeker la ei. Fac scheme de kung-fu, mai sar peste o balustrada. Lent. Booooring. Si tre sa bagi gloante in ei ca in carcasa de porc ca sa moara.




Poate ca este si factorul asta, insa am un contraexemplu. In UT2003 (cel mai nou UT care l-am jucat) te arata pe tine, jmekeru' lu' peste, cum stai fata in fata cu inamicu pe scena aia mare si erai ovat de public ... WTF? Mie NU imi place aia! Nu ma vad ca un prost care bat punkeri! In schimb in UT (primul) nu iti spunea nimic. O poveste scurta si de acolo te lasa sa-ti imaginezi ce vrei tu. Daca vrei o atmosfera sobra (cum e cazul meu) in care vreau sa percep un sentiment de onoare cand mai primesc un trofeu pe muzica aceea (ah, ce muzica!), poti sa o faci. Cine voia sa se simta cool facand acrobatics, putea (desi eu sar destul de rar, nu neaparand fiind un noob, ci pentru ca asta e stilul meu). In 2003 s-au dus toate visele mele de onoare .



M-ai salvat de la oripilare sigura . Era pe lista mea sa incerc sa-l termin. Gone.
LE: Ok, acu miam dat seama ca sunt moduri. Nevertheless, sick ppl.

In rest, adevar graiesti.